Marius Chivu – Daca as putea sa raspandesc curiozitatea printre tineri as face-o (2)

„De fiecare data cand ma intalnesc cu tinerii prefer sa-mi spuna ei ce citesc si ce cred ei ca ar fi trebuit eu sa fi citit. E o diferenta de varsta si de cultura si s-ar putea ca, cartile care pe mine m-au format lor sa nu li se potriveasca asa cum ei ar putea sa-mi recomande niste carti care sa nu fie pentru mine.
Dar schimbul de titluri si de discutii pe marginea literaturii intotdeauna te duce in niste puncte comune. Ce-mi place sa le spun tinerilor e ca in librarie, daca au curiozitatea sa intre si sa stea cat mai mult cautand printre rafturi, sa descopere cartea care le va schimba viata. Cartile acestea exista, pentru fiecare exista una sau mai multe carti, dupa care citindu-le nu vor mai fi la fel, vor fi niste oameni mai deschisi, mai buni, mai ambitiosi, mai intelepti. Dar cartile acestea nu ti le recomanda cineva anume, pentru fiecare pot sa fie altele si atunci cea mai buna cale de a le descoperi e sa intri in librarie, sa stai printre rafturi, sa rasfoiesti ce iti atrage atentia si daca vei face asta in mod constant in cele din urma vei avea marea intalnire care iti va schimba viata. E foarte usor azi sa cumperi carti sau muzica de pe Internet. Sfatul meu e sa se obisnuiasca cu contactul fizic al obiectelor culturale: cartile, vinylurile. Sa descopere placerea de a avea contact si de a se bucura de posesia lor. Cred ca in timp lucrurile acestea ii vor forma altfel si va face diferenta intre oamenii interesanti, care inteleg mai mult decat ceilalti, care pot crea la randul lor arta.
Cred ca toate cartile sunt un fel de carlige de care te agati ca sa urci tot mai sus!
Daca as putea sa raspandesc curiozitatea printre tineri as face-o pentru ca este una dintre calitatile fundamentale pe care un om ar trebui sa le aiba in viata. Curiozitatea de a cauta sa inteleaga mai mult, a cauta sa experimenteze lucruri despre care ar putea sa creada intial ca nu sunt pentru el sau ca nu-i plac. I-as incuraja pe tineri sa fie foarte atenti asupra gradului lor de a fi curiosi in ceea ce priveste arta, lumea, oamenii.
Scrisul este o activitate pe care o practic inca din liceu. Este o forma intima de a fi cu mine, de a-mi explora imaginatia, spiritul de observatie, experienta de viata. Veti auzi foarte des de scriitori care scriu pentru ei insisi. Pentru mine aceia si sunt scriitorii adevarati. Scrisul nu trebuie sa aiba niste motivatii in afara persoanei tale sau poate avea dar nu e acela care mi se si potriveste. Este o activitate solitara intr-o lume in care tot ce facem, facem intr-un mod public, declarativ.
O forma de a ma construi si de a ma dezvolta. De la o carte la alta, niciun scriitor nu scrie aceeasi carte de doua ori, chiar daca seamana intre ele. De fiecare data cand ma apuc de o carte simt ca sunt diferit decat cel care am fost la cartea precedenta si atunci si noua carte are ceva din noua mea identitate. Scrisul este pentru mine un astfel de insotitor prin diversele mele etape din viata.
Cand scrii tot timpul ai impresia ca nu poti da tot ce ai putea da, dar sunt si momente in care nu stii de unde a iesit o idee… E o permanenta cautare, o lupta cu ceea ce crezi ca ai putea face, cu ceea ce stii ca ai in tine. Scrisul este intotdeauna pe linia ce desparte ceea ce stii si nu stii despre tine. Uneori citindu-ti cartile te recunosti, alteori trec niste ani recitesti o pagina pe care ai scris-o si te intrebi cine a scris-o. Cum ai putut sa scrii atat de bine sau dimpotriva. Scrisul te insoteste foarte fidel pe tine cel care esti intr-un anume punct si cel care te afli intr-un proces permanent de schimbari. E o oglinda.”
𝐌𝐚𝐫𝐢𝐮𝐬 𝐂𝐡𝐢𝐯𝐮 – 𝐒𝐜𝐫𝐢𝐢𝐭𝐨𝐫