Consemnari din utopia lui Maz

Am citit o data un articol care spunea, in mare, ca in fiecare an luna se indeparteaza de Terra cu o distanta aproximativ egala cu lungimea unei alune. Mi s-a parut hilar sa ma gandesc cum an de an se mai adauga o aluna intre luna si Terra. Cu timpul, insa, articolul imi revenea din […] More

Cand eram copil si ma plimbam prin balci, mereu treceam de macar cinci ori pe langa cortul in care se afla vrajitorul si mingea lui magica care imi putea raspunde la fiecare intrebare, oricat de puerila ar fi fost ea. Imi doream nespus de mult sa intru si sa imi aflu viitorul. Nici nu ma […] More

Se zice ca ochii sunt oglinda sufletului. Sunt total de acord, insa tind sa cred ca exista ceva mult mai grandios in spate. Cred ca intregul corp este o reflectie a sufletului. Imi pot imagina doar cum mainile unui pictor ni se arata imbibate de vopsea si nu pot sa ma gandesc la o imagine […] More

Cred ca este bine sa fim cate putin din toate. Exagerarea este arma malitiozitatii si un amestec de tot ce e frumos ajunge sa lumineze pana si cele mai intunecate colturi ale lumii. Niciodata nu cred ca ar trebui sa fim atat de buni incat sa uitam sa fim intelepti. Mai mult, niciodata sa nu […] More

Cand eram copil, in scoala primara, mereu imi era frica sa nu care cumva sa murdaresc banca de cerneala care mi se scurge pe degete. Stiam ca, intr-un astfel de scenariu ingrozitor, doamna invatatoare m-ar fi certat si era ultimul lucru pe care mi-l doream. Odata cu trecerea timpului, acest lucru s-a schimbat si acum, […] More

Imi doresc sa fiu o multime de lucruri. De multe ori dau impresia ca sunt o fiinta bizara pentru ca aspir sa fiu cele mai banale lucruri. De ceva timp ma tot gandesc cat de minunat ar fi sa fiu o pietricica ratacita pe marginea unei alei in cel mai aglomerat parc. Mi s-ar parea […] More

De multe ori, cand cad prada furiei si ma enervez din motive puerile, incerc sa imi reamintesc ca este firesc sa am sentimente, sa mi le exteriorizez si sa le inteleg. Ma gandesc totusi, spre exemplu, la cum ar arata un lup furios. Ce fel de aspect infricosator ar putea avea si, mai mult, cata […] More

Viata este ca un mozaic plin de informatii. O parte din procesul nostru de dezvoltare ne invata ca nu puteam lua fiecara farama de cunoastere cu noi, ca este crucial sa facem o selectie si sa plecam mai departe la drum doar cu ceea ce este important. Astfel, am ajuns sa imi pun intrebarea : […] More

Cand eram copil si imi prindeam parul intr-o coada mult prea stransa, traiam cu senzatia ca ce pulseaza in mijlocul capului meu este o a doua inima. In acelasi timp, orice miscare nefireasca pe care o resimteam in corp o catalogam ca fiind bataia unei altei inimi. Mai mult, odata cu trecerea anilor, fiecare lucru […] More

Progresul nu este ceva linear, nu este drept si se aseamana, mai mult, cu un grafic intortocheat, plin de curbe si de treceri din nou si din nou in jurul patratului zero. De fiecare data cand ma incumetam sa parcurg un astfel de grafic incurcat, ma intristam cand observam cum ma invart in cerc, cum […] More

Cred ca cel mai mare compliment pe care il poti oferi unei persoane este prin intermediul florilor. A oferi flori a devenit deja un gest clasic prin care ne manifestam aprecierea, insa cred ca exista un substrat mult mai profund pe care nu il constientizam. Pentru a putea supravietui si pentru a se putea dezvolta […] More

Evit sa ma uit prea mult timp la poze cu mine din anii trecuti. Daca petrec un numar considerabil de clipe analizandu-ma, ajung sa imi gasesc o serie nesfarsita de neajunsuri. Culorile pe care le purtam erau urate, felul in care imi aranjam parul era caraghios, zambetul meu stramb ma facea sa arat stupid. Incerc, […] More

Mi s-a parut mereu fascinanta acea latura a hipnozei in care o simpla bataie din palme poate scoate sau poate readuce la viata amintiri. O vedeam portretizata atat de magic in continutul media pe care il vizionam, incat am dezvoltat o dorinta apriga de a deveni subiectul unei astfel de sesiuni. A trecut mult timp […] More

Imi imaginez ca, pentru a putea raspunde la o astfel de intrebare, ne putem proiecta intr-o gara teribil de aglomerata. Suntem debusolati. Chiar daca am sti la ce peron trebuie sa ajungem, ne-ar fi imposibil sa ne strecuram prin aceasta multime care pare ca vrea sa ne impinga tot mai departe de destinatie la care […] More

Ironia este cea mai clandestina si silentioasa arma aflata in posesia universului. Tind sa cred ca aproape orice concept pe care reusim sa il intelegem are un substrat ironic care ni se dezvaluie in cele mai inoportune momente. Suntem privati de prezenta unor lucruri pe care ni le dorim cu ardoare, doar pentru a ni […] More

O teama absurda pe care am dezvoltat-o inca de cand eram copil este cea de camere linistite. Oricat de bizar ar suna, sa ma aflu intr-o camera in care imi pot auzi trepadatul sangelui prin vene si nimic mai mult, este ca si cum m-as desprinde de tot ce inseamna lumea reala. Cred ca ce […] More

Am tot incercat sa imi gasesc cuvintele pentru a putea exprima ce simtim atunci cand suntem nevoiti sa renuntam la ceva ce iubim. Imi pot imagina doar cum inghitim acel lucru, pur si simplu. Nu il mai putem vedea, nu il mai putem atinge si nu il mai putem avea. Prin urmare, am renuntat la […] More

In fiecare noapte am acelasi cosmar. Sunt proiectata impreuna cu o persoana draga pe marginea Marelui Canion, iar ea aluneca si imi intinde mana. Ma arunc sa o salvez, dar realizez ca palmele mele sunt inecate intr-un ulei gros si apropiatul meu se pierde intr-un abis intunecat. Cad in esec si raman singura pe marginea […] More