Consemnari din utopia lui Maz

Adolescenta m-a adus in pragul de a petrece ore intregi in fata oglinzii. Nu imi consum timpul aranjandu-mi parul pana la ultimul fir sau potrivindu-mi hainele astfel incat sa arat ca scoasa din cutie. Toate minutele mele se pierd cand stau si imi analizez fiecare parte a corpului. Imi vad palmele care intr-o seara de […] More

In vara cand aveam cinci ani am mers in padurea de la marginea orasului. In fata mea se intindea o poiana uimitoare, cu o multime de flori ce jonglau, de la una la alta, cu privirea mea de copil curios. Am alergat cu un entuziasm infantil, dornica sa le culeg pe toate si sa le […] More

Mi s-a parut intotdeauna interesant si, totodata, nedrept cum lupta pentru un lucru de care simtim ca avem disperata nevoie implica renuntare, cum castigul inseamna si pierdere, deopotriva. Timpul nu se grabeste cand vine vorba de procesul de renuntare si, inconstient, devenim nesiguri de ce ne dorim cu adevarat si de cat de mult suntem […] More

Prin natura mea de adolescent timid, de multe ori alegeam sa ma trag un pic de guler si sa ma dau doi pasi mai in spate, lasand nevoile altora sa primeze, iar ale mele sa isi astepte cuminti randul. Cu timpul, am invatat ca traiul unei bucati de plastilina nu devine niciodata mai usor si […] More

De fiecare data cand ma urc in masina, imi las capul sa alunece pe fereastra si privesc intreaga lume care se intinde in jurul meu, dincolo de cusca in care ma aflu. Privesc cum, pe un drum drept, copacii par ca se dau la o parte pentru a imi face mie loc sa trec. Imi […] More

Intotdeauna am avut o puternica stima pentru artisti. Pare o afirmatie banala, plina de cuvinte goale, insa profunzimea respectului meu deriva dintr-un acut spirit de observatie. Cand eram copil, petreceam ore in sir uitandu-ma la artisti care, sub ochii mei, dadeau nastere unor adevarate opere. Priveam cu mare interes cum un simplu creion poate contura […] More

Odata cu trecerea timpului, dupa ce am invatat ca este in regula sa imi arunc pelerina de pesimism si sa ma bucur de lumina ce scalda cerul, am ajuns sa cunosc si oamenii care refuza vehement sa recunoasca existenta iubirii. Mereu m-am intrebat cum s-ar manifesta un astfel de trai, intr-o lume in care afectiunea […] More

Obisnuiesc sa las mereu usa crapata cand parasesc o incapere. Ma gandesc ca, astfel, imi usurez cursul firesc al lucrurilor; poate uit ceva sau pe cineva acolo. O usa lasata crapata va scartai la cel mai firav fior al vantului si, odata cu sunetul iritant, ma va aduce inapoi in camera. Devin astfel unicul cobai […] More

Mereu mi s-a parut ca luna august este un sfarsit adecvat al anului, mult mai bogat in sens decat decembrie. Astfel, am privit luna august ca un sfarsit, ca o mana fierbinte ce trage pana si de ultima farama de timp. Mereu mi-a fost greu sa trec de ultima luna din vara. In incercarea de […] More

Cred ca noi, oamenii, am fost pusi pe pamant pentru a indeplini o serie de misiuni. Mai intai de toate, ne cunoastem. Ne insusim calitati si invatam sa le folosim pentru a ne putea rezolva sarcinile mai departe. Una dintre cele mai importante misiuni este sa gasim o limba prin care sa putem vorbi despre […] More

Povestea se transforma intr-o tragedie pentru ca se termina cum nu ar trebui sau pentru ca mereu avea sa se termine intr-un asemenea mod? Intr-un final, nu cred ca transformarea unei povesti promitatoare intr-o tragedie devastatoare conteaza in aceeasi masura in care o fac modalitatile de prevenire ale acestui deznodamant. Am invatat de-a lungul timpului […] More

Invatam inca de la o varsta frageda ca lumea este un loc nedrept. Observam cum ne petrecem zile in sir antrenandu-ne pentru a ajunge la linia finish, doar pentru a realiza ca altcineva este deja acolo, obtinand victoria printr-un siretlic. Este foarte usor sa fim descurajati de trucurile viclene ale lumii din jur si sa […] More

Inca imi amintesc cum, atunci cand aveam vreo sase ani, mama m-a rugat sa o ajut in bucatarie. Mi-a pus pe masa cateva cepe si m-a invatat cum sa le curat. Atunci am fost surprinsa, cu adevarat, pentru prima data, cand am realizat ca ceea ce eu vedeam ca un tot unitar, era de fapt […] More

Inca de cand eram copil, mereu mi-am dorit sa am capacitatea de a ma transforma intr-o buburuza, astfel incat sa fiu suficient de mica pentru a ma strecura in vietile ocupate ale celor dragi, in momentele pe care nu le pot petrece alaturi de ei. Mereu imi imaginam cum patrund printr-o crapatura a ferestrei, cum […] More

La fel cum am fost facuti sa gresim pentru a invata, am fost facuti si pentru a ierta greselile. Am fost lasati pe pamant pentru o multitudine de motive, unul dintre ele fiind sa ne intelegem unii pe altii si sa ne acceptam. Este nevoie de o anumita putere pentru a putea ierta. Suntem nevoiti […] More

De-a lungul timpului, ne confruntam cu acest conflict interior dintre ratiune si instinct, dintre nevoie si dorinta sau, mai simplu, dintre creier si inima. De multe ori suntem indreptatiti sa urmam calea dictata de creier, intrucat se bazeaza pe o anumita logica – in discrepanta cu drumul haotic al inimii pavat cu fragmente de spontaneitate. […] More

Greselile ne sunt intiparite in propria fiinta asemenea unor amprente, fiind specifice noua si – in mare parte – dovezi concrete ca suntem oameni simpli si reali, in pofida superficialitatii lumii utopice in care traim. Nimeni nu este perfect si, in consecinta, de-a lungul vietii noastre facem o serie de greseli pentru care trebuie sa […] More

Inca din copilarie, o lectie de politete pe care o invatam de la parinti este sa ne multumim cu putin, sa nu fim lacomi si sa facem un paradis din orice ni se ofera. Ajungem astfel in pragul maturitatii cu frica de a cere prea mult, de a pretinde avutia unui lucru pe care il […] More