Exista tot felul de fobii ciudate, mult prea multe daca ma intrebati pe mine. De fapt, cred ca s-au inventat fobii pentru orice. Sau fiecare om a venit in punga cu frica lui, pe care a lasat-o in gramada-cere-varf. Si la sfarsitul fiecarei zile, cineva facea inventarul tuturor fricilor. Apoi puteai veni si cumpara de pe taraba un soi de astfel de penibilitate. Gata. Din acea zi aveai si tu o fobie stupida.
Fiecare avem cutiuta noastra in care ne tinem sub pat setul de lucruri penibile despre noi. Unii mai avem si cate o fobie dintre cele ciudate si poate pentru altii amuzante. De la globofobie – frica de baloane, la hipopotomonsosescuipedaliofobia (cuvantul asta nu e inventat de mine, cum am inventat titlul, ci exista si inseamna frica de cuvinte lungi). Eu am o anume antipatie pentru gargarite. Ii putem spune si fobie, chiar daca nu am luat-o de la taraba cu gramada-cere-varf.
De cand ma stiu, imi pun mainile la urechi atunci cand aud cantecul cu „Gargarita rita, zboara-n poienita”. Nu am inteles niciodata ce e dragut la momentul in care vietatea aceea isi ia zborul. Mi se parea mereu cel mai oribil moment. Asa aveam cosmaruri cu gargarite, le vedeam in vis stand puhoi pe masina in care trebuia sa urc. Apoi parca le simteam sub patura, pe langa mine.
Puteti sa radeti, dar stiu ca aveti si voi fobiile voastre ciudate.
Comments
Loading…