Consemnari din utopia lui Maz

“Nimic nu dureaza la nesfarsit” se spune, iar un astfel de gand ma incolteste in cele mai ascutite si intunecate colturi ale existentei. De fiecare data cand ma bucur de un lucru, nu pot sa nu imi imaginez cu lux de amanunte momentul in care imi va scapa printre degete. Am acest sentiment ca oricand […] More

Mereu simt ca ma regasesc intr-o stare de tranzitie. Simt cum ma desprind de un loc, de o amintire, de o alta viata pe care refuz sa o mai traiesc si alerg cu o viteza incontestabila. In ciuda eforturilor mele, nu ajung nicaieri. Simt cum ma invart in cerc si tot ce imi poate cuprinde […] More

Cred ca sunt claustrofila. Ma regasesc intr-o pozitie ciudata, lasandu-ma prada unei forte de atractie incontestabile catre inchis, catre un spatiu minuscul in care sa ma strecor si sa simt ca doar eu exist si nimeni nu ma poate perturba. Inca de mic copil mi-am dorit sa imi pot face o cutie, modelata dupa fiinta […] More

Imi place toamna la nebunie, desi este un anotimp inecat in disperare. Ma plimb pe alei umbrite de crengi ce stau sa se dezgoleasca in orice moment si, totusi, vad o licarire de potential in orice frunza ce mi se crapa sub talpi. Simt cu fiecare pas cum totul in jur se stinge, cum fiecare […] More

Am auzit de multe ori expresia „Nu mai trai in trecut”, in momente in care ma lasam consumata un pic prea mult de amintiri. Poate ca suna bizar, insa mereu am strambat din nas cand mi s-a aruncat o astfel de replica, desi era indiscutabil ca avea in spate o armata de intentii bune. Aveam […] More

Deseori ma regasesc in fata oglinzii, analizandu-ma din orice unghi posibil si ajung intotdeauna la aceeasi concluzie: nu sunt un om intreg. Desi poate suna tragic, exista un gand care ma consoleaza in acest caz. Cred cu tarie ca nimeni nu este, cu adevarat intreg. Pierdem bucati din noi in amintiri, in locuri in care […] More

Cu toata onestitatea de care suntem capabili, trebuie sa recunoastem ca nu exista om care sa nu fi mintit vreodata. Fie ca este vorba de o minciuna nevinovata ori de un secret imens, cu totii am recurs la acest pacat candva in viata noastra. Am ajuns sa ma intreb, cine a spus cele mai multe […] More

Imi place, uneori, sa ma gandesc ce as face daca as fi o stea. Imi imaginez cum m-as plimba in lung si in lat, pe dupa marginile inchipuite ale cerului. As sari si as fugi de la o planeta la alta si as sclipi inaintea meteoritilor. Un alt lucru pe care l-as face cu o […] More

Fobiile sunt ceva normal la varsta copilariei. Cu toate acestea, cand ele te urmaresc indeaproape ani si ani la rand, incepi sa iti ridici un semn de intrebare. Inca de cand am inceput sa fac primii pasi, am trait cu o teama mocninda inauntrul meu legata de faptul ca mereu exista o pereche de ochi […] More

In ultima seara de tabara mereu se starneste un foc gigantic. Devine atat de impunator, incat ajungi sa te intrebi daca exista o forta suficient de puternica sa il domoleasca. In pragul adolescentei, am luat parte la o astfel de adunare. Ma aflam in jurul unor flacari pe care, pana atunci, le credeam imposibil de […] More

Inca de mic copil, am fost invatata sa nu ofer mai mult decat o a doua sansa. Mi s-a spus ca prima abatere este, intr-adevar, o greseala ce merita iertata; a doua abatere, cu toate acestea, este o decizie asumata si un motiv de a ma indeparta. Desi am respectat aceasta regula cu strictete de-a […] More

Cand eram copil, obisnuiam sa imi aleg cea mai ascutita si neregulata piatra de pe marginea drumului si sa o rostogolesc ore in sir asteptand sa devina o sfera. Cat de naiv! Piatra nu avea sa devina niciodata rotunda, iar toate colturile ascutite aveau sa imi zgarie talpa piciorului cu fiecare lovitura. Realizam ca eforturile […] More

Stand pe trotuar, am vazut dincolo de nervii soferilor ce asteptau de mult prea multe minute intr-un trafic inert atunci cand isi exteriorizau frustrarea printr-un claxon indelungat. De multe ori m-am regasit in ipostaza lor, fiind nevoita sa astept ca drumul sa se elibereze odata cu mine si sa imi pot continua mersul firesc al […] More

Timpul a fost intotdeauna un concept fascinant, cum variaza pentru fiecare persoana si cum prezentul pe care il traiesc eu poate fi trecutul celui de langa mine. In aceasta idee, observ ca deseori ma agat de sintagma „o voi face mai tarziu”. Acest „mai tarziu” ma intriga. De cate permise de amanare putem abuza pana […] More

Mereu mi-a fost teama sa merg printre blocuri. Taramul infinit al scurtaturilor ma infricosa prin amalgamul de colturi intunecate pe care il cuprinde. Astfel, de multe ori alegeam calea mai lunga, dar mai sigura. Platoul imens inundat de lumina si impanzit de semafoare care sa imi garanteze siguranta. Cu timpul, monotonia m-a acaparat si un […] More

Imi imaginez ca plecarea dintr-un loc in care ne doream maxim sa apartinem, dar care nu ne mai primeste este ca si parasirea unei statii in care autobuzul nu mai vine. Astepti, astepti si dupa cateva minute bune incepe sa se infiripe in mintea ta ideea faptului ca autobuzul nu are sa mai vina si […] More

Imi amintesc de joculetul acela vechi cu sarpele care, pe masura ce manca cate un mar, devenea mai lung. Scopul jocului era ca sarpele sa ajunga cat mai lung si sa se plimbe prin chenarul sau fara a se lovi de propriul corp. Ma gandesc ca, in esenta, cu totii suntem un astfel de serpisor. […] More

Mereu mi-am imaginat ca, privind lumea dintr-un anume unghi, cu totii ne aflam intr-o sala de asteptare. Imi inchipui 8 miliarde de oameni ce se plimba prin camera ingusta, ofteaza si se intreaba cand le va veni si lor randul. Adevarul este ca suntem multi, iar asteptarea tinde spre infinit. Ecoul respiratiilor ingreunate si exasperate […] More